CEL MAI BUN POLISTIREN

Orice clădire pierde căldură, într-un procent mai mic sau mai mare. Deoarece căldura din interior, în sezonul rece, se generează prin consum de energie, este evident că o pierderi mai mic vor genera un consum mai mic de energie. Acest lucru se dovedeşte în final benefic atât pentru mediu, cât şi pentru buzunarul proprietarului (facturi mai mici la întreţinere, gaze sau curent electric). Cum se pierde căldura? Simplu: căldura migrează spre spaţiile cu temperaturi mici (adică spre exterior), prin elementele de construcţie şi finisaje, şi nu numai prin geamurile deschise atunci când vrem să aerisim. Căldura “curge” dintr-un spaţiu mai cald spre unul mai rece, fie în sus, fie în jos, fie pe laterală.

cel mai bun polistiren

Procentele pierderilor sunt aproximativ următoarele: prin acoperis – 30%, prin pereţi şi podea – 16%, prin punţi termice – 3%, prin ventilatie – 20%, şi prin neetanşeităţi ale uşilor sau ferestrelor – 15%. Trebuie deci gândite soluţii care să blocheze această migraţie a căldurii. Dacă în cazul tâmplăriei este simplu, adică se alege tâmplărie etanşă, de calitate, cu cât mai multe camere şi geam termopan cu emisivitate redusă, la suprafeţele opace trebuie să ne gândim la placarea lor cu materiale termoizolante – termosisteme –  care să blocheze sau să încetinească pierderea de căldură. Un termosistem este un ansamblu de materiale de construcție format din adeziv, polistiren, dibluri, plasa de susținere, mortar și tencuiala decorativă. Cel mai important element din termosistem este polistirenul, de aceea ar trebui să ne axăm pe găsirea celui mai bun polistiren.

Cum alegem cel mai bun polistiren în funcţie de lucrarea pe care o avem de executat

Pentru mulţi, în acest punct apare o dilemă: care este cel mai bun polistiren, cel expandat sau cel extrudat? Insă cele două tipuri de polistiren se folosesc pentru izolarea unor zone diferite din casă, şi anume:  

  • Cel mai bun polistiren pentru izolarea faţadei este cel expandat (EPS)
  • Cel mai bun polistiren pentru izolarea soclului este cel extrudat (XPS)

Motivele pentru care polistirenul expandat se consideră a fi cel mai bun pentru izolarea faţadei  sunt:

  1. Este permeabil la vapori, avand o structura celulară “cu pori deschişi”. Astfel, polistirenul expandat permite vaporilor de apă din încăperi (mai ales iarna), să iasă în atmosferă. Riscul ca aceşti vapori să condenseze în interiorul pereţilor, formând condens şi igrasie, este mic. Aceasta este caracteristica esenţială care îl recomandă drept cel mai bun polistiren pentru faţade, în comparaţie cu polistirenul extrudat.
  2. Are stabilitate termică, păstrându-şi dimensiunile şi volumul la temperaturile excesive la care sunt expuse faţadele în timpul sezonului cald. Spre deosebire de acesta, polistirenul extrudat este afectat de căldura excesivă şi de razele ultraviolete, rezultând deformări dimensionale (umflare).
  3. Nu îşi pierde calităţile termoizolante în medii cu umiditate ridicată, de exemplu atunci când este ceaţă, deoarece nu absoarbe vaporii de apă din atmosferă. In general, absorbţia de apă (higroscopicitatea) duce la mărirea conductibilităţii temice.
  4. Absorbţia de apă este redusă (în conditii de imersie totală timp de 28 de zile, aceasta este aproximativ de 2,8% până la 5%, în funcţie de tipul de polistiren). Aceasta înseamna că nu sunt afectate proprietăţile termoizolatoare ale polistirenului nici în urma aplicării adezivului şi a masei de şpaclu, şi nici în condiţii de ploaie, conductibilitatea termică fiind neschimbată.

Polistirenul extrudat nu se foloseste la izolarea faţadelor, din cauza următoarelor inconveniente foarte importante:

  • Permeabilitatea la vapori este practic zero, din cauza structurii sale “cu pori inchişi”. Peretele nu respiră; există riscul ca vaporii de apă, în migraţia lor spre exterior, să condenseze în interiorul pereţilor şi să-i deterioreze.
  • Există riscul deformării acestui polistiren la temperaturile ridicate de vară, când faţadele pot atinge şi 50-60 ˚C.

Polistirenul extrudat (XPS) este considerat cel mai bun polisitiren pentru următoarele lucrări:

  • izolarea soclurilor (nota bene: executarea soclului se face retrasă faţă de polistirenul faţadei, pentru protejarea zonei de stropire a apelor pluviale – min 30 cm de la sol),
  • izolarea fundaţiilor şi a pereţilor de subsol,
  • izolarea pardoselilor interioare şi exterioare,
  • izolarea teraselor şi acoperişurilor.

Calităţile care îl recomandă ca fiind cel mai bun polisitiren pentru aceste utilizări sunt următoarele:

  • rezistenţa la şocuri mecanice este superioară celei a polistirenului expandat,
  • absorbţia de umiditate şi de apă sunt practic nule, datorită lipsei capilarităţii dată de structura cu „pori închişi”.

Izolarea termică se adresează tuturor tipurilor de construcţii, indiferent de structura acestora. Practic, singurul element care se schimba în termosistem este adezivul cu care se lipeste polistirenul de perete în funcţie de tipul şi grosimea acestuia: la casele din lemn se va folosi un anumit adeziv, la construcţiile din zidărie alt adeziv. Totodată, este necesară multă grijă la alegerea corectă a polistirenului. O alegere nepotrivită face ca, după numai câţiva ani, termosistemul să nu mai fie la fel de eficient (de exemplu, în situaţiile în care la izolarea faţadelor s-a folosit polistiren expandat de interior în locul polistirenului expandat de faţadă.

In concluzie, care ar fi cel mai bun polistiren expandat pentru faţade? Pentru o bună izolație, acesta trebuie să aibă o grosime de minim 10 cm și o densitate cât mai mare (aceasta se poate măsura și prin cântărire). Ca indicativ de produs, trebuie să știți că pentru termosistem este indicat să se folosească minim EPS 70, recomandat EPS 80. Nu cumpărați în nici un caz polistiren „de pe marginea drumului” sau de la comercianți care nu au produsul etichetat. Orientați-vă către branduri cunoscute și către magazine consacrate în care aveți încredere. Polistirenul nu este un produs foarte scump, iar diferenţa dintre un „no name” și o placă de calitate este mică din punct de vedere al costurilor. Pe piaţă sunt foarte multe tipuri de polistiren, de la diferite firme, care va promit avantaje, fara să aibă o bază reală.

Este bine să consultaţi un specialist pentru a vă recomanda polistirenul cel mai bun la locul potrivit. Dacă nu consultaţi un specialist, este important să cereţi o fişă tehnică şi să fiţi atenţi la următoarele caracteristici:

  • densitatea/greutatea să fie de minim 15 kg/mc;
  • rezistenţa la compresiune (tasare de 10%)  să fie de minim 70 kPa, ca să reziste la şocuri mecanice (lovituri, grindină, vânt etc.);
  • conductivitatea termică (notată cu λ), care trebuie să fie cât mai mică;
  • polistirenul care are în denumire litera ‘’F’’ este recomandat pentru faţadă;
  • polistirenul ales să aibă o grosime de minim 100 mm (o grosime mai mică poate fi aleasă numai în urma unui calcul termic realizat în cadrul unui audit energetic al clădirii în cauză, ce urmează a fi termoizolată)
  • să fie un producător de încredere, care respectă normele europene;
  • polisitirenul să fie ignifugat pentru a nu propaga incendiul. Polistirenul a cauzat ample dezbateri în privinţa incendiilor, după ce mai multe incidente au arătat că acesta accelerează focul. Inclusiv în Bucureşti a avut loc un astfel de incendiu în 2012, iar polistirenul ardea ca o torţă. Astfel, în cazul locuinţelor, polistirenul exterior trebuie ignifugat, iar în cazul instalaţiilor exterioare de utilităţi – spre exemplu, conductele de gaze –  este interzisă acoperirea lor cu polistiren.
  • dacă este posibil, alegeţi polistiren expandat grafitat, deoarece acesta are o conductivitate termică mai mică, la aceeaşi grosime, cu până la 20%.

Ca precizare suplimentară, menţionăm că Ordinul Arhitecţilor a avertizat că polistirenul nu este recomandat pentru clădirile monument istoric sau că izolarea termică acoperă fisurile şi degradările, astfel că este împiedicată expertizarea privind riscul seismic. De aceea, atunci când se realizează termoizolări de blocuri de locuinţe de către autorităţile locale (primării), conform OUG 18/2009, odată cu auditul energetic al blocului se realizează (în teorie cel puţin) şi o expertizare în ceea ce priveşte clasa de risc seismic în care s-ar încadra obiectivul respectiv. Astfel, dacă este nevoie de consolidări, acestea se vor executa cu prioritate, înainte de începerea lucrărilor de termoizolare.

În țara noastră există mulți producători de materiale de construcții care au un nivel de calitate al produselor comparativ cu cel existent în țări cu tradiție consistentă în zona inovației și cercetării pentru astfel de materiale. Totul este să căutați acești producători, să vă documentați puțin înainte de achiziție și să nu cumpărați produse necertificate.

Este bine să investiţi într-o anvelopare termică de calitate şi durabilă în timp, deoarece alegerea potrivită a materialului termoizolator protejează casa şi are o multime de avantaje privind reducerea costurilor pentru încălzirea şi climatizarea din interior. Dacă vă informaţi şi alegeţi cel mai bun polistiren, puteţi face economii mari la facturile de întreţinere a casei (gaze, energie termică, curent electric).
După alegerea polistirenului, urmează alegerea celorlalte materiale şi execuţia propriu-zisă a lucrării.

  • Primul pas este pregătirea suprafeţei; aceasta trebuie să fie plană, solidă, uscată şi fără impurităţi.
  • Urmează aplicarea profilelor metalice care să susţină plăcile de polistiren.  
  • Aplicarea plăcilor termoizolatoare este următoarea fază. Acestea se fixează cu un adeziv pe bază de răşină, care se aplică pe marginea plăcilor, pe întregul contur şi în centrul acestora.
  • Plăcile se montează de la baza construcţiei, iar în colţuri trebuie să depăşească puţin nivelul.
  • În multe cazuri este necesară fixarea mecanică prin dibluri. Uneori aceasta duce la supradimensionarea stratului izolator, deoarece diblurile reduc rezistenţa termică. Cu cât diblurile sunt mai multe, cu atât creşte rezistenţa lucrării, dar în acelaşi timp cresc pierderile de căldură.
  • Urmează aplicarea plasei de armare. Aceasta „ţine“ tot sistemul de plăci. Fâşiile trebuie să fie trecute 10 centimetri una peste alta, iar la colţuri şi de jur împrejurul ferestrelor plasa trebuie dublată. La sfârşit, trebuie realizate finisajele, cu tencuieli decorative sau vopsea lavabilă.